Lacul Vidraru

Altitudine: 870 m
Suprafata: 893 ha
Adancime: 133 m
Putina lume cunoaste faptul ca acest lac de baraj este cea mai adanca apa de pe teritorul Romaniei. Insa n-ar fi foarte multe de spus despre scufundarea facuta la Vidraru. Adancimea maxima este in zona barajului, iuar noi ne-am scufundat inspre coada lacului. Deci, nimic senzational. Trebuie sa recunosc ca am pornit cu ceva indoieli, in primul rand temperatura, afara erau 4 grade la ora 14 iar baltoacele intalnite in drum erau bocna. Nu, asa, o pojghita de gheata, bocna, puteai da cu toporul in ele. M-a fost teama ca gasesc lacul inghetat. Apoi accesul, pe malul stang nu vad absolut nicio posibilitate de acces. Poate doar la debarcader, insa asta inseamna sa cobori cateva zeci de metri pe o scara, dandu-ti coate cu multimea de gura casca. Apoi a mai existat si presupunerea ca, luand in calcul adancimea teribila a lacului, scufundarea sa nu debuteze cu un fund care nu pot fi atins intr-o scufundare recreationala, inca de la mal. Din fericire nu a fost nimic din toate acestea. Accesul s-a facut in dreptul cabanei Cumpana, un drum de pamant destul de bunicel ne-a condus la locul de scufundare. De aici mai erau cam 100 de metri pana la apa (lacul este teribil de secat datorita lipsei precipitatiilor, cred ca lipsesc 5-7m fata de nivelul mediu). A doua surpriza placuta, apa incredibil de calda 13-14 grade, repet, afara erau 4. A treia surpriza, desi la suprafata erau valuri aproape ca la mare, care m-au zgaltait serios, vizibilitatea era una bunicica pentru un lac din Romania – cam 5m. Incerc sa-mi imaginez, cum ar fi fost daca apele nu ar fi fost framantate de valuri. Alta surpriza, adancimea creste extrem de lent, cam 500m parcursi in scufundare in directia barajului nu m-au dus decat pana la 16.5m adancime, unde m-am si oprit. In concluzie, o scufundare placuta, lipsita de dificultati in care am putut resimti din plin bucuria de a ma misca liber, in trei dimensiuni. De vazut, ei bine, nu prea ai ce vedea, cel putin prima portiune pana la o adancime de 5-7m, parca este o masa de biliard, fund perfect plat, nisipos, acoperit cu un soi de muschi. Mai jos am mai intalnit buturugi, structuri de beton. De remarcat absenta gunoaielor de pe fund. Lumina incepe sa te lase cam pe la 16-17m, insa chiar si acolo nu am simtit nevoia sa aprind lampa (o luasem oricum cu mine din prevedere). Ar fi un loc bun de antrenament pentru incepatori, insa nu este posibila organizarea unuei scufundari in numar mare. Fiind lac de munte, nu gasim mal, mocirla in cantitatile pe care le poseda lacurile de ses, insa un numar mare de scafandri ar tulbura ireversibil apa.