Rausor

Lacul Râușor este un lac de baraj, construit in 1985 pe cursul Râul Târgului, la o distanță de 7,5 km de satul Lerești și 14 km de orașul Câmpulung Muscel. Distanta de Bucuresti, cam 200km.
Am avut de de ales intre Paltinu si Rausor. A castigat Rausor pentru ca era o locatie unde nu mai fusesem. Am fost cu un buddy acolo. Pana la Campulung, de unde l-am cules pe al treilea membru al echipei am ajuns usor. Mai departe prin Leresti treci pe cativa kilometri buni printr-o satra de tigani. Mare atentie. Astia confunda locul de promenada cu soseaua. Practic nu se obosesc sa mearga pe margini, ci pe mijlocul drumului. Soseaua a fost refacuta si este ok. La baraj am ajuns relativ repede. Lacul este teribil de frumos, oglinda de apa verde-smarald este inconjurata de versanti acoperiti de brazi. Dupa o consfatuire stabilim ca singurul loc de intrare ok ar fi in coada de vest a lacului. Intradevar, versantii care inconjoara apa sunt foarte abrupti, complicat de coborat-urcat cu echipamentul. Alegem, deci, drumul din stanga barajului, nu cel care duce la cabana Voina, celelalt. O mica inspectie vizuala m-a facut sa cred ca in 10 min. o sa fim la locul de scufundare. Eroare! Drumul este chiar criminal, de pamant denivelat, rasucit in planul lui, sleauri facute de camioane, uneori de o jumate de metru adancime. Biata masina. Dupa cateva buseli zdravene cu podeaua, descarcam ce este mai greu, butelii si lest in cealalta masina, una de teren. Cu greu, cu mare greutate ajungem intr-un final la podul din coada lacului. Ni se spune ca, in urma cu doua saptamani, lacul ajungea pana la pod. Acum de la pod pana pe malul apei sunt cam 500m. Noroc cu masina de teren in care incarcam tot echipamentul, altfel le-am fi dus cu bratele. Ma apropii de mal. God! Apa, de o culoare verzui-azurie este cristal. Vad cu precizie pietrele de pe fund chiar si acolo unde fundul este la 3 m adancime. Chiar a meritat chiar si drumul acela de cosmar. Entuziasmul creste, odata cu el si frenezia cu care ne echipam. Cat mai repede. Vrem sa vedem cum este sa te scufunzi in lacul asta minunat. Incerc apa si hotarasc pe loc sa aleg tot dry suit-ul. Daca la Paltinu, nu-mi faceam prea mari iluzii si am avut surpriza sa ma insel, aici totul parea superb. La fel, si aici am avut surpriza sa ma insel. Peisajul subacvatic la fel de selenar ca si la Paltinu. Insa acolo era spectaculos prin ruperile de panta si maretia abisului subacvatic. Aici, cu greu am atins aproape 10 m adancime dupa ce am pedalat la suprafata de ne-a venit rau. Pe fund, cohorte de mormoloci de broasca infipti in sediment, viermuiau in toate directiile de chiar mi s-a facut sila la un momentdat. Apa, cristalina la suprafata, la fund se tulbura, pusa in miscare de un curent de fund, vizibilitatea scazand pana la 1.5-2m. Din loc in loc, ieseau emanatii de metan sau hidrogen sulfurat.
Logul ar arata cam asa:
Durata dive: 39min. Adancime maxima, 9.9m. Temperatura minima a apei: 16grade (indicata de computer, desi, ciudat, toti am simtit la un momentdat in preajma adancimii de 10m ca ar fi mult mai rece, dupa estimarea mea cam 8-9 grade) Distanta liniara parcusa dus-intors, ei bine, cred ca este undeva la 1.5-2km.
Concluzii.
Desi in mod categoric este un loc de scufundare de preferat celor din imediata proximitate a Bucurestiului, sa bati 180km pana acolo nu merita. Paltinu, din ce am vazut eu, este mult peste. Si este cu 100km mai aproape. Retrospectiv privind lucrurile, am ajuns la concluzia ca am facut niste greseli in ceea ce priveste alegerea locului de scufundare. In primul rand, nu trebuia sa alegem ramura de vest. Drumul de est este cu mult mai bun si sunt mult mai multe locuri de intrat in apa. A doua greseala a fost ca ar fi trebuit sa alegem ramura de est, mai aproape de baraj. Noi am mers pe ramura de vest, chiar in coada lacului, unde se strang aluviunile si adancimea este mica. Concluzia este ca, va trebui sa revenim, chiar in primavara lui 2019. Lacul poate avea potential, insa nu am stiut noi sa-l descoperim.


Ribbon Maker
  • Contact
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter