O alta plimbare la Moscova

In august Marea Neagra nu a fost prea prietenoasa cu noi, ocazionalii vizitatori la Moskva. Anume caldura de 40 de grade de afara la care echiparea cu drysuit, duble, stage ducea la stari de lesin, apa foarte tulbure la suprafata care a dus la intuneric bezna sub 40m si destul de tulburica la epava, adica o vizibilitate in jur de 2m. Insa duminica pot spune ca ne-a rasfatat. Lumina a fost oarecum diminuata la epava, insa se vedea perfect si fara lampa. Vizibilitatea a fost buna, cam 10-12m am putut admira tunurile, mitralierele si alte detalii unice ale vasului. La un momentdat am intalnit un trunchi gros, in paralel cu vasul si l-am intrebat pe Mircea, evident, pentru a marca momentul ce poate fi. La suprafata mi-a explicat ca este unul din tuburile lanstorpile de pe punte, care s-a rupt si a cazut pe langa vas. Este vremea sat rec pe gazul de fund, stage-ul cu travel gas aproape este consumat. Dealtfel si Mircea imi face semn sa schimb. Inchid stage-ul si schimb regulatoarele. Ma uit la instrumente. Stau bine, dubla de 12L este neatinsa, mult mai mult decat orice nevoie as avea. Frapant, in jurul vasului, zaresc vreo 7-8 lazi. Sunt nedesfacute, neumblate, intacte. Ce or contine? Un moment! O lada care are coltul spart, lasa sa se vada in interior continutul. Este, sau mai bine zis a fost plina de cutii de chibrituri. Senzational. Observ cutiutele vechi de aproape 70 de ani. Sunt aproape intacte. Traversez puntea longitudinal si ma opresc langa o statie de artilere. Intru in ea, dar postul de lupta nu comunica mai departe. ies plutind razant cu puntea si ma opresc. Se vede un chepeng deschis si o scara ce coboara in adancurile vasului. Pfff, de as putea intra pe acolo. Ce as gasi oare? Din pacate nu exista nicio sansa de a patrunde. Nu stiu ce oameni erau pe vremea aia, insa eu, chiar si fara echipament de SCUBA nu as putea intra pe acolo. Nici daca as fi jumate cat sunt. Mai luminez inca odata adancurile vasului si trec mai departe cu regret… Survolez usor vechiul compass de punte. Este spart, implozat de presiunea apei si de vreme.  Ajunsi la pupa, am intrat in alveola in care sta vasul si am putut observa elicea babord ingropata in nisip. Plutind pe deasupra puntii in peisajul fantastic de tunuri si mitraliere imbracate in sediment, am avut o neverosimila senzatie ca ceea ce vad nu este real, ca este in fapt, un documentar de pe National Geografic. In cele din urma, am ocolit pupa si am vazut si elicele, centrala si cea tribord. Este vremea sa incep ascensiunea. Ma gandesc cu neplacere la cele cateva zeci de minute de stat la decompresie. Ajung la 22m, palier la care schimb gazul de fund cu cel de decompresie. Acum trebuie sa spun ca, procedura era ca stage-ul il presurizai, dupa care inchideai valva buteliei. Din dorinta de a castiga timp, schimbam regulatorul concomitent mana invartea robinetul, deschizand butelia. Asadar, schimb regulatoarele si fiasco! Niciun fir de aer nu iesea din el. Invartesc robinetul cu furie. God! Free flow! M-am cutremurat, gazul de deco, oricum nu era prea mult. Puteam trece la folosirea gazului de fund in timpul decompresiei, insa asta insemna dublarea timpului de deco. Hotarasc pe loc sa folosesc gazul de deco atat cate se poate, apoi sa trec pe folosirea gazului de fund. Intre timp reusesc sa acopar regulatorul cu gura, limitand asfel scurgerea. Cand am vazut ca pierderea de gaz s-a stopat, m-am linistit.

Scufundarea a durat 47 minute, adancimea maxima a fost de 45.0 m la mine si 45.6m la George. Temperatura minima la fund a fost de 6 grade, deci mai rece decat in august. Am folosit gaz de fund aer, 2x12L, deco gaz, EAN50 1x12L, travel gas – aer 1x10L .
Bottom time-ul a fost de 20 minute din run time-ul de 47 minute.
O senzatie extrem de ciudata, si anume, de obicei la genul acesta de scufundari timpul se comprima parca, trece ca un fulger, insa duminica, perceptia a fost ca timpul s-a expandat si mi-a ingaduit sa vizitez epava pe indelete. Senzatia a persistat din pacate si in timpul palierelor de decompresie, care astfel au devenit extrem de plictisitoare.
O singura chestie a stricat mirajul acestei scufundari de exceptie. Carcasa de la camera s-a aburit in contact cu apa de 6 grade si nu am putut face poze decat la coborare si la urcare, cand in contact cu apa incalzita s-a dezaburit.
Am zis si repet. Pentru o zi ca cea de ieri, merita sa sacrifici orice ca sa o traiesti.

Ribbon Maker
  • Contact
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter