Delta Dunarii

In acest articol este vorba chiar de scufundari in Delta, nu este nicio eroare, nicio iluzie. Este adevarat, se pot face scufundari si in Delta Dunarii. Cum eram necunoscator in ceea ce priveste Delta m-am lasat pe mainile experimentate (sau pseudoexperimentate ale colegilor). Am plecat deci, la drum, la inceput de Decembrie, fara sa stiu unde ce si scum, doar ca mergeam in Delta. Pe vremea aceea nu aveam compresor, asa ca am umput toate buteliile din Bucuresti, vreo zece la numar si le-am luat cu noi.

Nimic deosebit despre drum, dupa cateva ore m-am trezit la un debarcader. Vine si barcagiul, tras-grapis urcam echipamentul in barca, barca porneste si pentru ca eram pentru prima data in Delta admiram neobosit peisajul. Ce nu imi imaginam, ei bine nu imi imagineam unde ar fi posibil sa ne scufundam. Peste tot ape tulburi, involburate de elicele barcilor. M-am consolat la gandul ca stiu coechipierii ce fac. Acum despre Delta. Peisajele sunt ok, insa fara a ma ispiti in vreun fel la exclamatii. Oamenii din Delta nu. Poate am avut eu ghinion. Din ce am intalnit insa, formeaza cea mai urata clica de personaje, aflati cu totii la marginea infractionalitatii. Am vazut niste lucruri atat de ciudate si de neverosimile pe care vreau sa le uit, nu sa le pomenesc aici. Totusi, aspectele de care se leaga de povestirea de fata, nu am ce face, trebuie sa le amintesc. Prin urmare, ajungem la alt debarcader: AP Dunavat. Primul soc. Toate cladirile de pe mal sunt arse, victime ale unui incendiu recent. Privirilor mele grave si intrebatoare li se opune un gest prin care mi se indica o cladire aflata in stanga, intradevar neatinsa de flacari. Pe scurt, debarcam tot si ne aliniem sub zidul cladirii intacte. Suntem condusi in camere. Camere, relativ ok, destul de mici, lambriuri de lemn si capete de stiuci gigant, batute in cuie pe pereti. Nu prea rau. Ce este rau este frigul ingrozitor din camere. Fara gluma, mai frig decat afara cu vreo 5 grade, am aproximat eu. Noroc ca nu am intrebat de pret inainte, altfel faceam cale intoarsa. Nu mai retin exact, pretul similar ca la un hotel de 4 stele. Cred ca, in jur de 100 de euro o camera neincalzita ( “a ars centrala”), fara apa curenta, fara buda (evident, buda era sub cerul liber). L-am cunoscut si pe patron, personaj celebru printre pescari, insa nu-i mai amintesc numele cel de ocara aici. Este suficient de spus ca, atat timp cat am stat acolo, nu l-am vazut treaz niciodata. Alerga, zbiera, si canta prin toate partile purtand in cap o neverosimila caciula de blana, mare cat BigBen, total disproportionata cu trupu-i sfrijit. Tratam printre sughituri si franturi de cantece un drum cu barca in amenajarea piscicola.
In cele din urma, ni se da o barca de pescuit si un ghid. Suntem dusi prin canale catre lacul “La stadion”.

Pentru cine nu stie, echiparea intr-o barca de pescuit este foarte dificila, barca se dezechilibreaza la orice miscare gresita. Am plecat imbracati in costumele uscate, insa unitatile nu le-am putut urca montate in barca. De aici si imensa bataie de cap de a le asambla in barca. Odata treaba terminata ne facem semn si sarim in apa. Bine ca nu ne-a dat prin cap sa basculam, spectaculos pe spate. Apa are aici cam 1.5m adancime. Insa din ce se vede, pare limpede. Numai ca, cu toate taraganelile ziua se cam scursese si incepuse amurgul care lua cu el toata lumina. Facem oarecum haz de faptul ca prima scufundare in Delta va fi de noapte.

Lasand barca in spate, inaintam spre centru lacului si intram in imersiune. Oau! Nu pot descrie peisajul care ne inconjoara. Adanimea este mica, cam 2.2 m, insa mediul este fabulos. Fundul nu este malos, sau, ma rog, este un mal foarte grosier care nu tulbura apa odata atins. Spectrul acvatic este rosu, un rosu pe care il captam si in imagini. Ne strecuram printre radacini de papura si surprinzator vedem o multitudine de pesti dormind intre ape. Culmea pestii erau atat de adormiti ca puteau fi atinsi cu mana, abia dupa asta o zbugheau speriati care incotro. Facem un tur larg inspre mijlocul lacului, apoi ne indreptam inspre directia barcii. Sosirea in proximitatea barcii coincide si cu lasarea deplina a intunericului si cu atingerea limitei de timp propuse. Iesim din apa. Ce a fost frumos si spectaculos am lasat in urma. Ce ne asteapta este o camera inghetata (in care, evident, undersuit-urile umezite nici pomeneala sa se usuce) si o cina cu peste, buna de altfel, dar la costuri, apropiata de o cina la Intercontinental.

In concluzie, scufundarile in Delta sunt posibile, probabil ca exista locuri de scufundare mult mai spectaculoase decat cele abordate de noi, peisajele Deltei sunt interesante, insa oamenii nu.

Ribbon Maker
  • Contact
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter